Plan de citire a Bibliei

Proverbe 31
Luca 2:22-52
1
Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama sa.
2
Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3
Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4
Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5
ca nu cumva, bând, să uite Legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6
Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât;
7
ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. –
8
Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9
Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10
Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
11
Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12
Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13
Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice.
14
Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15
Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16
Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. –
17
Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.
18
Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19
Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20
Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21
Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22
Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură.
23
Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
24
Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului.
25
Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.
26
Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.
27
Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28
Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând:
29
„Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
30
Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31
Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.
22
Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –
23
după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –
24
şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25
Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26
Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27
El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28
Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29
„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30
Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31
pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32
lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
33
Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34
Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
35
Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36
Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37
Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38
A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
39
După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40
Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41
Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.
42
Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43
Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
44
Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45
Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46
După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47
Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
48
Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
49
El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”
50
Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
51
Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52
Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Proverbe 31
Luca 2:22-52