Plan de citire a Bibliei
Proverbe 23
2 Corinteni 10
1
Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte:
2
pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3
Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4
Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5
Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6
Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7
căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8
Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9
Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10
Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor,
11
căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
12
Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
13
Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
14
Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
15
Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura,
16
şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine.
17
Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
18
căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
19
Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
20
Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21
Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
22
Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.
23
Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
24
Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
25
Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.
26
Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
27
Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.
28
Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
29
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
30
Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31
Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
32
dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.
33
Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
34
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35
„M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”
1
Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe” –
2
vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
3
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
4
Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
5
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
6
Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
7
La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
8
Şi, chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
9
Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
10
„De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar, când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul lui n-are nicio greutate.”
11
Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă, în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!
12
Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.
13
Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.
14
Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
15
Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
16
Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.
17
Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul.”
18
Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
Proverbe 23
2 Corinteni 10
