Plan de citire a Bibliei
1
Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2
căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3
Căci când eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4
el mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!
5
Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.
6
N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7
Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8
Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9
Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”
10
Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11
Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
12
Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni.
13
Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
14
Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
15
Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!
16
Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
17
căci ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.
18
Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
19
Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
20
Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
21
Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
22
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
23
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
24
Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
25
Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
26
Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte:
27
nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău.
1
În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.
2
Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3
Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
4
Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este totuna cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu.
5
Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”),
6
totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.
7
Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
8
Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.
9
Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10
Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?
11
Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!
12
Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13
De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
