Plan de citire a Bibliei

Psalmii 33
Faptele apostolilor 21:17-40
1
Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2
Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi.
3
Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre!
4
Căci cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5
El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6
Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.
7
El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.
8
Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9
Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
10
Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
11
Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!
13
Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14
Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.
15
El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.
16
Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17
calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18
Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19
ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
20
Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.
21
Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
22
Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!
17
Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18
A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19
După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
20
Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
21
Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22
Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23
Deci fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut o juruinţă.
24
Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.
25
Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”
26
Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţării când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
27
Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el
28
şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva Locaşului acestuia; ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest Locaş sfânt.”
29
În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30
Toată cetatea s-a pus în mişcare şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31
Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oştii că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32
Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
33
Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34
Dar unii strigau într-un fel, alţii în alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35
Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărâtat;
36
căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte cu el!”
37
Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38
Nu cumva eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustiu pe cei patru mii de tâlhari?”
39
„Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
40
După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
Psalmii 33
Faptele apostolilor 21:17-40