Plan de citire a Bibliei

Iov 39
Faptele apostolilor 13:26-52
1
Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3
Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6
I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7
El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11
Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12
Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14
Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17
Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18
Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19
Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20
Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21
Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22
îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23
Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24
fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25
La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27
Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
28
El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29
De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30
Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”
26
Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
27
Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.
28
Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
29
Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.
30
Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31
El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea norodului.
32
Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
33
Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”
34
Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: „Vă voi împlini, cu toată credincioşia, făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.”
35
De aceea mai zice şi în alt Psalm: „Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.”
36
Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.
37
Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.
38
Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
39
şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
40
Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în Proroci:
41
„Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva.”
42
Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43
Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44
În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45
Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.
46
Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
47
Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”
48
Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.
49
Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50
Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.
51
Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,
52
în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Iov 39
Faptele apostolilor 13:26-52