Plan de citire a Bibliei
Iov 36
Faptele apostolilor 12
1
Elihu a urmat şi a zis:
2
„Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3
Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4
Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5
Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6
El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.
7
Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
8
Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9
Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
10
Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11
Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
12
Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13
Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
14
îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
15
Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16
Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17
Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18
Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19
Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
20
Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21
Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22
Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23
Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”?
24
Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
25
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28
pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29
Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?
30
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.
31
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
32
Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.
1
Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască;
2
şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3
Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. –
4
După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.
5
Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6
În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7
Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
8
Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”
9
Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10
După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
11
Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”
12
După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
13
A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14
A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15
„Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
16
Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
17
Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.
18
Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
19
Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
20
Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
21
Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea.
22
Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
23
Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.
24
Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.
25
Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
Iov 36
Faptele apostolilor 12
