Plan de citire a Bibliei

Iov 30
Faptele apostolilor 8:26-40
1
Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7
Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
8
Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.
9
Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11
Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13
Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16
Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17
Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18
De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19
Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20
Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21
Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23
Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24
Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26
Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
29
Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30
Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
26
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
27
Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28
se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29
Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”
30
Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31
Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32
Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33
în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34
Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35
Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
36
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37
Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38
A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39
Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40
Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Iov 30
Faptele apostolilor 8:26-40