Plan de citire a Bibliei
1
Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
3
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4
Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6
întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
7
Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.
8
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
9
înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11
Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,
12
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.
13
Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
14
Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15
Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16
Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17
călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18
Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
19
cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20
Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21
De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
22
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
27
Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
28
L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
29
Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
30
Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap.
31
După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
32
Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
33
Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”,
34
I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
35
După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”
36
Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
37
Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”
38
Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui.
39
Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap
40
şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
41
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42
„Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43
S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44
Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
