Plan de citire a Bibliei

1 Cronici 7
Evrei 12
1
Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iaşub şi Şimron, patru.
2
Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel, căpeteniile caselor părinţilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute.
3
Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Işia, de toţi cinci căpetenii;
4
aveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinţilor lor, treizeci şi şase de mii de oameni, ostaşi înarmaţi pentru război, căci aveau multe neveste şi fii.
5
Fraţii lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji, erau de toţi optzeci şi şapte de mii, scrişi în spiţele de neam.
6
Fiii lui Beniamin: Bela, Becher şi Iediael, trei.
7
Fiii lui Bela: Eţbon, Uzi, Uziel, Ierimot şi Iri, cinci căpetenii ai caselor părinţilor lor, oameni viteji şi scrişi în spiţele de neam, în număr de douăzeci şi două de mii treizeci şi patru. –
8
Fiii lui Becher: Zemira, Ioaş, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot şi Alamet; toţi aceştia erau fii ai lui Becher
9
şi scrişi în spiţele de neam după neamurile lor, drept căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de douăzeci de mii două sute. –
10
Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieuş, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis şi Ahişahar;
11
toţi aceştia erau fii ai lui Iediael, căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de şaptesprezece mii două sute, în stare să poarte armele şi să meargă la război.
12
Şupim şi Hupim, fiii lui Ir; Huşim, fiul lui Aher.
13
Fiii lui Neftali: Iahţiel, Guni, Ieţer şi Şalum, fiii Bilhei.
14
Fiii lui Manase: Asriel, pe care l-a născut ţiitoarea sa siriană; ea a născut pe Machir, tatăl lui Galaad.
15
Machir a luat de nevastă pe sora lui Hupim şi Şupim. Numele surorii lui era Maaca. Numele celui de al doilea fiu era Ţelofhad; şi Ţelofhad a avut fete.
16
Maaca, nevasta lui Machir, a născut un fiu şi i-a pus numele Pereş; numele fratelui său era Şereş, şi fiii săi erau Ulam şi Rechem.
17
Fiul lui Ulam: Bedan. Aceştia sunt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase.
18
Sora sa, Hamolechet, a născut pe Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla.
19
Fiii lui Şemida erau: Ahian, Sihem, Lichi şi Aniam.
20
Fiii lui Efraim: Şutelah; Bered, fiul său; Tahat, fiul său; Eleada, fiul său; Tahat, fiul său;
21
Zabad, fiul său; Şutelah, fiul său; Ezer şi Elead. Oamenii din Gat, născuţi în ţară, i-au omorât, pentru că se coborâseră să le ia turmele.
22
Efraim, tatăl lor, s-a jelit multă vreme, şi fraţii săi au venit să-l mângâie.
23
Apoi a intrat la nevasta sa, şi ea a zămislit şi a născut un fiu; el i-a pus numele Beria pentru că nenorocirea era în casă.
24
A avut ca fiică pe Şeera, care a zidit Bet-Horonul de jos şi Bet-Horonul de sus, şi pe Uzen-Şeera.
25
Refah, fiul său, şi Reşef; Telah, fiul său; Tahan, fiul său;
26
Laedan, fiul său; Amihud, fiul său; Elişama, fiul său;
27
Nun, fiul său; Iosua, fiul său.
28
Ei aveau în stăpânire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, până la Gaza cu satele ei.
29
Fiii lui Manase stăpâneau Bet-Şeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăţi au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.
30
Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor.
31
Fiii lui Beria: Eber şi Malchiel.
32
Malchiel a fost tatăl lui Birzavit. Şi Eber a născut pe Iaflet, pe Şomer şi pe Hotam, şi pe sora lor Şua. –
33
Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal şi Aşvat. Aceştia sunt fiii lui Iaflet. –
34
Fiii lui Şamer: Ahi, Rohega, Huba şi Aram. –
35
Fiii lui Helem, fratele său: Ţofah, Imna, Şeleş şi Amal.
36
Fiii lui Ţofah: Suah, Harnefer, Şual, Beri, Imra,
37
Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran şi Beera.
38
Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa şi Ara. –
39
Fiii lui Ula: Arah, Haniel şi Riţia. –
40
Toţi aceştia erau fiii lui Aşer, căpeteniile caselor părinţilor lor, oameni aleşi şi viteji, căpeteniile domnilor, scrişi în număr de douăzeci şi şase de mii de oameni, în stare să poarte armele şi să meargă la război.
1
Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3
Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4
Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
5
Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
6
Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
7
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
8
Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
9
Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
10
Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
11
Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
12
Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13
croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
16
Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
17
Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
18
Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19
nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20
(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21
Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22
Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23
de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24
de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25
Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26
al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27
Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28
Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29
fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
1 Cronici 7
Evrei 12