Plan de citire a Bibliei

Sâmbătă, 28 Mai 2022

Deuteronomul 2

1 Corinteni 3

Ne-am întors şi am plecat în pustiu, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme muntele Seir.

Domnul mi-a zis:

„Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.

Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.

Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.

Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint chiar şi apa pe care o veţi bea.

Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în acest mare pustiu. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.”

Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustiul Moabului.

Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.

(Mai înainte aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.

Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii; dar moabiţii îi numeau emimi.

Seir era locuit altădată de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)

Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.” Am trecut pârâul Zered.

Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.

Mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.

După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,

Domnul mi-a vorbit şi a zis:

„Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,

şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.

Ţara aceasta trecea de asemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiţii; şi amoniţii îi numeau zamzumimi:

un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.

(Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.

De asemenea, aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)

Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!

De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.”

Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:

„Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul

lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.”

Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.

Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.”

Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.

Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.

I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar.

Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.

De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.

Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le loveşti.

1 Corinteni 3

Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.

V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?

Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.

Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,

lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.

Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.

Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.

Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”

Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.”

Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,

şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Deuteronomul 2

1 Corinteni 3