Plan de citire a Bibliei
Exodul 40
Faptele apostolilor 22
1
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2
„În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locaşul Cortului întâlnirii.
3
Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atârni perdeaua dinăuntru.
4
Apoi să aduci masa şi să pui pe ea cele rânduite. După aceea, să aduci sfeşnicul şi să-i aşezi candelele.
5
Altarul de aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei şi să atârni perdeaua la uşa Cortului.
6
Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului Cortului întâlnirii.
7
Ligheanul să-l aşezi între Cortul întâlnirii şi altar şi să pui apă în el.
8
Să aşezi curtea de jur împrejur şi să pui perdeaua la poarta curţii.
9
Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el Cortul şi tot ce cuprinde el şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfânt.
10
Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preasfânt.
11
Să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.
12
Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.
13
Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
14
Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile
15
şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururi dreptul preoţiei printre urmaşii lor.”
16
Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
17
În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, Cortul era aşezat.
18
Moise a aşezat Cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile şi a ridicat stâlpii.
19
A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra Cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului Cortului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
20
Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
21
A adus chivotul în Cort; a atârnat perdeaua despărţitoare înaintea lui şi a acoperit astfel chivotul mărturiei, cum poruncise lui Moise, Domnul.
22
A aşezat masa în Cortul întâlnirii, în partea de miazănoapte a Cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru;
23
şi a pus pe ea pâinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
24
Apoi a aşezat sfeşnicul în Cortul întâlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a Cortului;
25
şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
26
Apoi a aşezat altarul de aur în Cortul întâlnirii în faţa perdelei dinăuntru;
27
a ars pe el tămâie mirositoare, cum poruncise lui Moise, Domnul.
28
A aşezat perdeaua la uşa Cortului.
29
A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului Cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Moise, Domnul.
30
A aşezat ligheanul între Cortul întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat.
31
Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el;
32
când intrau în Cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise, Domnul.
33
Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
34
Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul.
35
Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.
36
Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra Cortului.
37
Şi când nu se ridica norul, nu porneau, până ce nu se ridica.
38
Norul Domnului era deasupra Cortului ziua; iar noaptea, era un foc înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
1
„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”
2
Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3
„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
4
Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;
5
marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6
Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7
Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
8
„Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.”
9
Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10
Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11
„Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.
12
Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
13
El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.
14
El mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui;
15
căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.
16
Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
17
Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18
şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”
19
Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine
20
şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”
21
Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”
22
Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”
23
Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24
Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25
Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?”
26
La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27
Şi, când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28
Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”
29
Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
30
A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul; apoi, a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.
Exodul 40
Faptele apostolilor 22
