Plan de citire a Bibliei
Proverbe 14
2 Corinteni 1
1
Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –
2
Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –
3
În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
4
Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. –
5
Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. –
6
Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
7
Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
8
Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
9
Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
10
Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11
Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13
De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –
14
Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
15
Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16
Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –
17
Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. –
18
Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –
19
Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
20
Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
21
Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
22
În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23
Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
24
Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –
25
Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. –
26
Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27
Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –
28
Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. –
29
Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30
O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. –
31
Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
32
Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
33
Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
34
Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
35
Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.
1
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2
Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
4
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
5
Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
6
Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
7
Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
8
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
9
Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.
10
El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.
11
Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
12
Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
13
Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte,
14
cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
15
În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.
16
Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea.
17
În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „da, da” şi „nu, nu”?
18
Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da” şi „Nu”.
19
Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „da” şi „nu”, ci în El nu este decât „da”.
20
În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.
21
Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.
22
El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
23
Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.
24
Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă.
Proverbe 14
2 Corinteni 1
