Plan de citire a Bibliei
Proverbe 12
1 Corinteni 15:20-58
1
Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea este prost. –
2
Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
3
Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
4
O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
5
Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. –
6
Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
7
Cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8
Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
9
Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca. –
10
Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11
Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
12
Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
13
În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14
Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui. –
15
Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
16
Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara. –
17
Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
18
Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
19
Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –
20
Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –
21
Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele. –
22
Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi. –
23
Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
24
Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir. –
25
Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
26
Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
27
Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –
28
Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –
20
Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
21
Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22
Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23
dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24
În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
25
Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26
Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27
Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28
Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29
Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30
Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31
În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32
Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.
33
Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34
Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
35
Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”
36
Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi.
37
Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38
Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39
Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40
Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
41
Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42
Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;
43
este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.
44
Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45
De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46
Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
47
Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
48
Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49
Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50
Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52
într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53
Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54
Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55
Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56
Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58
De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
Proverbe 12
1 Corinteni 15:20-58
