A mai trecut un an ...
Spunea Solomon, in intelepciunea lui incercata, ca e mai bun sfarsitul unui lucru decat inceputul lui, adica e mai usor sa seceri, decat sa te trudesti la semanat. In sudoarea si oboseala muncii te impinge un imbold nevazut sa visezi la toamna roadelor si atunci mai faci un pas..
A mai trecut un an pe care l-am primit ca un har in care sa crestem iar zilele si noptile sufletului ne-au fost numarate si cantarite; un an in care orice lacrima a fost adunata intr-un “burduf” al indurarii si in care fiecare mana intinsa a fost consemnata. Cu toate ca se respinge deseori felul in care Dumnezeu ne numara si ne vegheaza ca un parinte pasii, aceasta ne da atata mangaiere in suferinta - ca niciodata n-am fost singuri.
Luam parte la acelasi razboi, dar nu ducem mereu aceleasi batalii. Dumnezeu stie ca lutul nu se modeleaza in acelasi fel, de aceea viata ne pare uneori atat de nedreapta.. Daca tu ai nevoie de rabdare, s-ar putea ca eu sa cer cu ardoare pacea.. Azi ma odihnesc eu cu speranta pe buze si cu soarele deasupra mea, ca maine sa te pot trimite pe tine cu incurajari in lupta. E atata splendoare in ordinea universului pe care Cel de sus n-o scapa nicicand din maini, chiar si atunci cand simti ca temeliile se clatina.
E timpul secerisului, cand vedem daca am adunat in pumni pleava sau in inima comori. Uitand ranile si rupturile pe care le vedem pe harta lumii sau in noi, ne indreptam cu multumire spre inainte. “Un caine viu este mai bun decat un leu mort..” si o suflare mai inseamna inca nadejde.