Plan de citire a Bibliei
Psalmii 145-146
1 Corinteni 2
1
O cântare de laudă a lui David.
1
Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci.
2
În fiecare zi Te voi binecuvânta şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
3
Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.
4
Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
5
Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale şi voi cânta minunile Tale.
6
Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.
7
Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate şi să se laude dreptatea Ta!
8
Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.
9
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
10
Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
11
Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta,
12
ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de slavă a Împărăţiei Tale.
13
Împărăţia Ta este o Împărăţie veşnică, şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
14
Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
15
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
16
Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17
Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui.
18
Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
19
El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.
20
Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.
21
Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt, în veci de veci!
1
Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2
Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.
3
Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4
Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5
pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6
Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.
7
Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
8
şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9
Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
10
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11
În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.
12
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
14
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16
Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
Psalmii 145-146
1 Corinteni 2
