Plan de citire a Bibliei
Psalmii 119:65-120
Romani 11:1-16
65
Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67
Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.
68
Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!
69
Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70
Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta.
71
Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
72
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.
73
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74
Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75
Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.
76
Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77
Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78
Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.
79
Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80
Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81
Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82
Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?”
83
Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale.
84
Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85
Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta.
86
Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87
Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88
Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89
Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
90
Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
91
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
92
Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94
Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96
Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
97
Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99
Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
100
Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
101
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău.
102
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103
Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
104
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
105
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.
106
Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte.
107
Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău!
108
Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale!
109
Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.
110
Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
111
Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.
112
Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit.
113
Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.
114
Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115
Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116
Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117
Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!
118
Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.
119
Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120
Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale.
1
Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2
Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3
„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4
Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5
Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6
Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7
Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8
după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
9
Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10
Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
11
Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12
dacă deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13
V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14
şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
15
Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16
Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
Psalmii 119:65-120
Romani 11:1-16
