Plan de citire a Bibliei
Psalmii 119:1-32
Romani 9
1
Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2
Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor,
3
care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4
Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie.
5
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
6
Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale!
7
Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8
Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
10
Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
11
Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12
Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!
13
Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.
14
Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
15
Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
16
Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău.
17
Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc cuvântul Tău!
18
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19
Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20
Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale.
21
Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale.
22
Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23
Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale.
24
Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25
Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26
Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!
27
Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28
Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după cuvântul Tău!
29
Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!
30
Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
31
Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32
Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
1
Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2
că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3
Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4
Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5
patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6
Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel;
7
şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.”
8
Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
9
Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”
10
Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
11
Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –
12
s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,
13
după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
14
Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
15
Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
16
Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17
Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18
Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
19
Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20
Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21
Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22
Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23
şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24
Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25
după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26
Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”
27
Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28
Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”
29
Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
30
Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31
pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32
Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,
33
după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.”
Psalmii 119:1-32
Romani 9
