Plan de citire a Bibliei
1
O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului.
1
Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2
Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4
Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5
Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6
Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7
nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8
În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9
Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
10
din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
11
Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12
Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13
Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.
15
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta.
16
Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.
17
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!
19
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20
ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim,
22
când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23
El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.
24
Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”
25
Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26
Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
27
Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28
Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
1
După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
2
În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
3
Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
4
Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
5
Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.
6
El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
7
Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.”
8
Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.
9
(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.
10
Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.
11
Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
12
După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.
13
Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14
În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
15
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
16
Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
17
Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
18
vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
19
Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
20
Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)
