Plan de citire a Bibliei
1
Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2
Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
3
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5
N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6
De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8
Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9
îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10
De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11
şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12
Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13
Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14
căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15
Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16
M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17
până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18
Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
19
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
20
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21
Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23
Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25
Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27
Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28
Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
1
El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
2
După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
3
Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da.
4
Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus.
5
Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”
6
Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.
7
A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!”
8
Îndată ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9
Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10
Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi.
11
Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?”
12
El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
13
Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”
14
Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor, şi pe cărturari întrebându-se cu ei.
15
De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.
16
El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?”
17
Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care este stăpânit de un duh mut.
18
Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.”
19
„O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
20
L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
21
Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el.
22
„Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
23
Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
24
Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
25
Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.”
26
Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27
Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28
Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”
29
„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”
