Plan de citire a Bibliei

Iov 21
Faptele apostolilor 4:1-22
1
Iov a luat cuvântul şi a zis:
2
„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.
3
Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4
Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
5
Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna la gură.
6
Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7
Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
8
Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
9
În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10
Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11
Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
12
Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval.
13
Îşi petrec zilele în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.
14
Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15
Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?”
16
Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17
Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18
să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19
Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20
el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21
Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22
Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
23
Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24
cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.
25
Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26
şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
27
Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28
Voi ziceţi: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?”
29
Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30
Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.
31
Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32
Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.
33
Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34
Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”
1
Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,
2
foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi.
3
Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.
4
Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.
5
A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,
6
cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
7
Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”
8
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
9
Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10
s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
11
El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”
12
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”
13
Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
14
Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15
Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei
16
şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui.
17
Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”
18
Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
19
Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;
20
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”
21
I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
22
Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Iov 21
Faptele apostolilor 4:1-22