Plan de citire a Bibliei
1
Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2
„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate?
3
Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4
Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.” –
5
Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6
şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.
7
Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8
Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9
Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
10
Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11
Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
12
Omul dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
13
Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.
14
Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15
Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
16
îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
17
Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
18
Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19
Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20
Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”
57
Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.
58
Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.
59
Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
60
Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi
61
şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”
62
Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”
63
Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64
„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”
65
Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
66
Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.”
67
Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit,
68
zicând: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?”
69
Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!”
70
Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”
71
Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”
72
El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”
73
Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”
74
Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul.
75
Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
