Plan de citire a Bibliei
1
După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2
A luat cuvântul şi a zis:
3
„Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”
4
Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5
S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6
Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
9
să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10
Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11
De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12
De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13
Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14
cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
15
cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
16
Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18
Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19
cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
20
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
21
care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
22
care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
23
Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
24
Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
25
De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26
N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”
29
Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
30
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
31
El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32
De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.
33
Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
35
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36
Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38
În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39
şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
40
Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.
41
Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
42
Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43
Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44
De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45
Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46
Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47
Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48
Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49
Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50
stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51
îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
