Plan de citire a Bibliei

Ezechiel 31
Ioan 12:1-36
1
În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2
„Fiul omului, spune lui faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
3
Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
4
Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.
5
De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau de mulţimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari.
6
Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui, toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
7
Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8
Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.
9
Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
10
De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, pentru că îşi înălţa vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,
11
l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12
Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit.
13
Pe sfărâmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
14
ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.”
15
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a coborât în Locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit Adâncul din pricina lui şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat.
16
De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în Locuinţa morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă, şi s-au mângâiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
17
S-au coborât şi ei cu el în Locuinţa morţilor la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei, care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
18
Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Iată ce este faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul Dumnezeu.”
1
Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2
Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
3
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5
„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”
6
Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7
Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8
Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
9
O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10
Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
11
căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12
A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13
a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14
Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15
„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
16
Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.
17
Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
18
Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
19
Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”
20
Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,
21
s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”
22
Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23
Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24
Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25
Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
26
Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27
Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28
Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”
29
Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
30
Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31
Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32
Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –
33
Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
34
Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?”
35
Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36
Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
Ezechiel 31
Ioan 12:1-36