Plan de citire a Bibliei
Proverbe 15
2 Corinteni 2
1
Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2
Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3
Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4
Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5
Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6
În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7
Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8
Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9
Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10
Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11
Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12
Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13
O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14
Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15
Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16
Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17
Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –
18
Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19
Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20
Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21
Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22
Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23
Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24
Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25
Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26
Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27
Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28
Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29
Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30
O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31
Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32
Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –
1
Am hotărât, dar, în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
2
Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?
3
Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
4
V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
5
Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
6
Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi;
7
aşa că, acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.
8
De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;
9
căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.
10
Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
11
ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
12
Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,
13
n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.
14
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.
15
În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:
16
pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?
17
Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Proverbe 15
2 Corinteni 2
