Plan de citire a Bibliei
1
Un psalm al lui Solomon.
1
Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
2
Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
3
Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
4
El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor.
5
Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
6
va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia.
7
În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
8
El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.
9
Locuitorii pustiului îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.
10
Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
11
Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
12
Căci el va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
13
Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va scăpa viaţa săracilor;
14
îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sângele lor va fi scump înaintea lui.
15
Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el şi-l vor binecuvânta în fiecare zi.
16
Va fi belşug de grâne în ţară, până în vârful munţilor, şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.
17
Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ţine numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.
18
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
19
Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
20
Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
11
Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
12
Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”
13
Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
14
Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.
15
Isus le dădea în grijă şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”
16
Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.”
17
Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
18
Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
19
Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
20
„Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.
21
Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”
22
Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23
Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24
El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”
25
Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.
26
Atunci Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat.”
27
Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
28
Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.”
29
„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!”, I-a răspuns Petru.
30
Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31
Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.
32
Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33
Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”
34
Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
35
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.
36
Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38
Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”
