Plan de citire a Bibliei

Iov 29
Faptele apostolilor 8:1-25
1
Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2
„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3
când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4
Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5
când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6
când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9
Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
10
Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.
11
Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13
Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14
Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15
Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16
Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.
17
Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
18
Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20
Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”
21
Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22
După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23
Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24
Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25
Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
1
Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
2
Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire.
3
Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.
4
Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.
5
Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.
6
Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7
Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
8
Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9
În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
10
Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.”
11
Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12
Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.
13
Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
14
Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15
Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16
Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17
Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18
Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
19
şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
20
Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
21
Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22
Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23
căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
24
Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25
După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.
Iov 29
Faptele apostolilor 8:1-25