Plan de citire a Bibliei

Iov 27
Faptele apostolilor 7:1-22
1
Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:
2
„Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
3
că atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5
Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
6
Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
8
Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9
Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
10
Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11
Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12
Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13
Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14
Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15
Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.
16
Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul –
17
el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
18
Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19
Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit.
20
Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul.
21
Vântul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22
Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
23
Oamenii bat din palme la căderea lui şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
1
Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?”
2
Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
3
Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.”
4
El a ieşit atunci din ţara haldeilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
5
Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil.
6
Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru sute de ani.
7
„Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis Dumnezeu. „După aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.”
8
Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9
Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el
10
şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
11
A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
12
Iacov a auzit că în Egipt era grâu şi a trimis pe părinţii noştri întâia dată acolo.
13
Şi, când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi faraon a aflat din ce neam era Iosif.
14
Apoi Iosif a trimis să cheme pe tatăl său, Iacov, şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15
Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16
Şi au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor în Sihem.
17
Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18
până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
19
Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
20
Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21
Şi, când a fost lepădat, l-a luat fiica lui faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.
22
Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
Iov 27
Faptele apostolilor 7:1-22