Plan de citire a Bibliei
Iov 20
Faptele apostolilor 3
1
Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2
„Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.
3
Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
4
Nu ştii tu că, demult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,
5
biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6
Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,
7
va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
8
Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
9
Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
10
Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11
Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.
12
Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,
13
îl mesteca întruna şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
14
dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15
Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16
Otravă de aspidă a supt şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.
17
Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte,
18
va da înapoi ce a câştigat şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat şi nu se va mai bucura de el,
19
căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
20
Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
21
Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.
22
În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
23
Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
24
Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25
Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
26
Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
27
Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.
28
Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29
Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”
1
Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
2
Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.
3
Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
4
Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”
5
Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.
6
Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”
7
L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;
8
dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9
Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.
10
Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.
11
Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
12
Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13
Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14
Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15
Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
16
Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
17
Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18
Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
19
Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
20
şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
21
pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
22
În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23
Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24
De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25
Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”
26
Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
Iov 20
Faptele apostolilor 3
