Plan de citire a Bibliei
1
Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
2
Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3
Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4
Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
5
O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
6
Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7
Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
8
Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9
Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10
Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11
Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12
Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13
Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmple-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14
Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc.
15
Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
16
Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17
Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
18
Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
19
Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor.
20
Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21
Trage-Ţi mâna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22
Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23
Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24
Pentru ce Îţi ascunzi Faţa şi mă iei drept vrăjmaş?
25
Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26
Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?
27
Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
28
când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?
15
La fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat pe care-l voiau ei.
16
Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
17
Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”
18
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19
Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”
20
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21
Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
22
Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23
Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25
Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
26
Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
