Plan de citire a Bibliei
1
Iov a luat cuvântul şi a zis:
2
„Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3
Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4
A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5
El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa.
6
Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
7
Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.
8
Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.
9
El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10
El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11
Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc.
12
Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”
13
Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
14
Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15
Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
16
Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;
17
El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
18
care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19
Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20
Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21
Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22
Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
23
Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24
Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25
Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26
trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27
Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea şi să fiu voios”,
28
sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29
Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30
Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31
Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
32
Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să mergem împreună la judecată.
33
Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
34
Să-Şi tragă însă varga deasupra mea şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35
Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
14
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
15
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
16
Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
17
În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
18
El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19
Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.
20
Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21
Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22
Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23
Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.
24
Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
25
Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”
26
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
27
Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;
28
căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29
Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
30
După ce au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor.
31
Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.”
32
Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
33
Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”
34
„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
35
Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.
